În zilele de 5-7 iunie 2013, la Sinaia, a avut loc seminarul național cu tema „Parteneriatul Stat-Biserică-Societate în România. Misiunea socială a Bisericii astăzi.
Organizat de Centrul de Cercetări Științifice Interdisciplinare „Dumitru Stăniloae” al Universității „Valahia” din Târgoviște și Fundația Ecumenică „Pro Axe Mundi”, sprijinit fiind de mai mulți parteneri și sponsori, seminarul a reunit teologi, istorici, juriști, medici, psihologi, psihopedagogi, sociologi. Dintre intervenienți, amintim: Prof. Univ. Gheorghe F. Anghelescu (Târgoviște/Constanța), Pr. Nicolae Anușcă (Blaj/Președinte Caritas România), Andreea Băndoiu (București), Dr. Elena Brănaru (București), Corneliu Bulai (Brașov/ Kolping România), Ionuț Gh. Chircalan (Constanța), Prof. Univ. Ioan Gherghina (București), Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș (București), Pr. Dr. Cristian Popa (București), Radu Preda (Cluj-Napoca), Prof. Univ. Radu Ștefan Vergatti (Târgoviște).
În urma dezbaterilor care au urmat susținerii referatelor, s-au desprins câteva principii care ar trebui să guverneze legislația și concretizarea parteneriatului social dintre stat și cultele religioase:
• Procesul liber de autoorganizare a societăţii. Acest principiu defineşte cadrul care ar trebui să stea la baza organizării iniţiativelor din domeniul social. Participarea, cooperarea şi autogestiunea sunt metodele care pot conduce la fuziunea energiilor solidare. Metodele de reglementare şi suprareglementare stabilite de legislaţia românească actuală atât pe componenta alocării resurselor financiare, cât şi pe componenta managementului resurselor umane implicate in activităţile sociale, încalcă în multe situaţii acest principiu.
• Subsidiaritatea. Declarată în toate actele normative de legiuitor, aceasta reprezintă un principiu încălcat de cele mai multe ori în conţinutul legii şi în normele de aplicare. Reglementări arbitrare care nu au la bază niciun studiu, cercetare sau consultare, stabilesc de cele mai multe ori priorităţile si nevoile locale şi criteriile de alocare a resurselor financiare. Încălcarea acestui principiu poate conduce la situaţii grave de asistenţialism din partea instituţiilor Statului.
• Piaţa liberă. Este un principiu de bază care guvernează societăţile democratice şi procesul de dezvoltare. Crearea de criterii privilegiate pentru unii dintre furnizorii de servicii sociale în detrimentul celorlalţi este o încălcare a acestui principiu care poate conduce la situaţii de monopol pe piaţa serviciilor sociale şi la discriminări între actori. Mecanismele pieţei libere trebuie întotdeauna să poziţioneze în centru voinţa persoanei care prin intermediul unui contract interferează cu voinţa altei persoane.
• Competitivitatea. Este un principiu care are ca obiectiv eficacitatea. Eliminarea oricărei forme de discriminare între categoriile de actori de pe piaţa serviciilor sociale şi condiţiile egale de competiţie, fie ca este vorba despre furnizori de stat, privaţi sau care se află sub patronajul Bisericii.
• Principiul transparenţei folosirii banilor publici. Un sistem public echitabil, eficient şi eficace produce un efect pozitiv asupra vieţii economice şi sociale şi va sprijini activităţile întreprinzătoare şi iniţiativele non-profit. Statul îsi va consolida credibilitatea în măsura în care îi va proteja pe cei mai slabi de pe piaţă, în cazul serviciilor sociale micile iniţiative private. O piaţă liberă a serviciilor sociale în România, care pe parcursul a peste 40 de ani de comunism şi a 23 de ani de tranziţie a fost dominată de monopolul Statului, ar trebui să se constituie în principala preocupare a decidenţilor politici.
• Pluralismul social. Acest principiu oferă o importanţă deosebită organizaţiilor societăţii civile şi organizaţiilor non-profit, iar Statul este chemat în acest caz să respecte natura acestor organizaţii punând în practică principiul subsidiarităţii, care cere respectul şi promovarea demnităţii şi a responsabilităţii autonome a subiectului subsidiar. Biserica a susţinut mereu pluralismul social care are în vedere o realizare mai adecvată a binelui comun şi a democraţiei şi care sunt în conformitate si cu alte principii ale Învăţăturii Sociale a Bisericii, cum ar fi: solidaritatea, subsidiaritatea şi dreptatea. Nu putem sprijini tendinţele şi reflexele Statului de a absorbi societatea civilă în sfera Statului şi nici promovarea unor acte normative prin care piaţa serviciilor sociale din România să fie împărţită între Stat şi Biserică, iar ceilalţi actori de pe piaţă să fie eliminaţi.