În data de 21 Noiembrie a avut loc un seminar susţinut pe platforma Zoom, în care s-au dezbătut aspecte referitoare la Doctrina socială a Bisericii Catolice.

Temele alese au fost „Biserica şi domeniul social”, „Principiile învăţăturii sociale” şi sesiunea 33 din Docat-App cu titlul „Angajamentul creştin în principalele puncte de vedere”.

În cadrul primei teme s-a prezentat rolul Bisericii în formularea modernă a Învăţăturii Sociale, a misiuni sale de a vesti Evanghelia. S-a mai vorbit și despre dreptul şi obligaţia Bisericii de a interveni în materie socială tocmai ca parte a misiunii ei. Biserica are competenţa să intervină asupra chestiunilor sociale, economice şi politice în măsura în care ele ating domeniul moral. Astfel, Biserica nu ezită să se prezinte ca “expertă în umanitate”, adică în stare să ofere lumii „ceea ce posedă propriu-zis: o viziune globală despre om şi despre societate”.

Doctrina socială desemnează setul de linii directoare ale Bisericii Catolice cu privire la politica socială, fiind rodul muncii a numeroşi episcopi, cercetători în ştiinţe sociale şi cuprinde declarațiile magisteriului catolic pe tot ceea ce implică prezența omului în societate și în contextul internațional din ultimii 150 de ani. Temele majore ale doctrinei sociale sunt: ​​familia, locul de muncă, economia, politica, comunitatea internațională, protecția mediului și promovarea păcii.

S-a prezentat situaţia socială din secolul al XIX-lea şi rolul diferitelor personalităţi şi episcopi ai vremii şi a asociaţiilor catolice, care au intervenit şi au apărat dreptul muncitorilor la condiţii decente de muncă şi viaţă. Ca urmare a acestei activităţi şi a solicitărilor din partea asociaţiilor catolice implicate, papa Leon al XIII-lea a scris enciclica Rerum Novarum, în anul 1891, care este considerată piatra de temelie a învăţăturii sociale moderne.

Textele doctrinare, ulterioare enciclicei Rerum Novarum, ale papilor, conciliilor sau curiei romane şi poziţiile luate la nivel regional, cum ar fi mesajele sociale ale anumitor conferinţe episcopale au definit principiile şi valorile Învăţăturii Sociale. Aceste pricipii sunt:

• Principiul binelui comun
• Principiul personalităţii sau demnitatea umană
• Principiul solidarităţii
• Principiul subsidiarităţii
• Principiul sustenabilităţii sau durabilităţii

Ca şi valori fundamentale amintim: adevărul, libertatea, dreptatea, iubirea şi milostivirea. Acestea au fost prezentate pe scurt în a doua parte a întâlnirii, fiind explicate insemnătatea şi modul în care aceste principii sunt vitale în munca socială.

În partea a treia a întâlnirii s-a parcurs o sesiune din aplicația pentru telefon Docat-App, care propune materiale pentru grupuri de studiu folosind cartea Docat.

Astfel, sesiunea dezbătută s-a bazat pe întrebarea 319: “Mă pot angaja într-un partid politic, chiar dacă poziţiile acestuia nu sunt întotdeauna în concordanţă cu învăţătura creştină?”

Această întrebare, pe lângă rugăciunea propusă, textul din Ier 29,7 şi întrebările adiacente oferite de aplicaţie, au generat o discuţie fructuoasă despre implicarea noastră în viaţa “cetăţii”, a “polisului”. O concluzie trasă în urma dezbaterilor a fost că nu este nevoie să fim înscrişi într-un partid politic pentru a face politică. Munca în asociaţie este un prilej foarte bun pentru a face “politică”, pentru a acţiona în favoarea “cetăţii”.  Un principiu derivat din solidaritate este principiul participării. Suntem invitaţi să participăm, potrivit abilităţilor cu care suntem înzestraţi, în diferite locuri şi ocazii. “Cetatea” noastră poate să fie, parohia, asociaţia de locatari, comunitatea locală, un ONG din societatea civilă, dar în cazul nostru “Familia Kolping” este “polisul” unde activăm.

Vă propun să va imaginaţi un angrenaj complex cu roţi dinţate. Unele roţi sunt mai mari, altele mai mici, unele se învârt mai repede sau mai încet, altele distribuie forţa motrică dintr-o parte în alta. Dacă priveşti acest angrenaj, fără să fi atent, pare doar un haos zgomotos. Dar fiecare piesă are rolul bine stabilit şi deosebit de important. Nu contează dacă piesa este mică sau mare, dacă dinţii sunt deşi sau rari, dacă este o piesă la vedere sau ascunsă în interiorul angrenajului.

Asemenea acestui angrenaj funcţionăm şi noi. Fiecare din noi este important în locul în care se află, chiar dacă nu pare însemnat. Lipsa noastră din comunitate afectează coeziunea şi eficienţa grupului. Iar ca un întreg, ca şi un angrenaj bine echilibrat şi lubrifiat, putem influenţa mediul nostru înconjurător, putem influenţa politicile sociale. Nu vă temeţi să vă inplicaţi, mai ales acum în vreme de restrişte. Fericitul Adolph Kolping ne îndeamnă: “Nu este timp de văicăreală, este vremea faptelor.” Tot părintele nostru spiritual mai spune: “Nevoile vremii, vă vor arăta ce este de făcut.”

Vă doresc să reflectaţi la locul vostru în societate, la cât de mult influenţaţi doar cu simpla voastră prezenţă.