La începutul întâlnirii noastre, preşedintele diecezan, Aczél Barna a salutat cei peste 70 de participanţi, care au reprezentat Familiie Kolping din: Braşov, Topliţa, Mediaş, Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc, şi Borzont.
Familiile Kolping au prezentat activităţile lor, au relatat despre tot ce s-a petrecut în ultima perioadă.
Următorul punct din program a fost dedicat persoanei lui Adolph Kolping, despre viaţa căruia a citit părintele Baricz Lajos (din opera lui Hubert Göbels – Adolph Kolping ieri, astăzi, mâine”).
Prânzul comun a fost urmat de legarea de noi cunoştinţe. Unii au ales să joace ping-pong, alţii au jucat fotbal, după care cu toţii s-au alăturat echipelor proprii, fiincă a debutat concursul de gătit gulaş. Nu după mult timp, mirosul mâncării s-a putut simţi din 5 ceaune, care a fost degustat cu mult interes de membrii juriului. La sfârşit fiecare şi-a primit premiul mult meritat. Aşa au devenit cei din Topliţa echipa cea mai „mărunţită”, cei din Odorheiu Secuiesc au câştigat premilul pentru cea mai „autohtonă” echipă. Premiul pentru echipa cea mai de „gulaş” a fost obţinută de cei din Mediaş, cei din Cristuru Secuiesc au devenit echipa cea mai „bine dispusă” şi nu în ultimul rând cei din Braşov au primit premiul pentru echipa cea mai „boboasă”.
Duminică, trezirea s-a făcut pe o vreme frumoasă, cu soare, iar la ora 10 a început liturghia celebrată de presesul nostru diecezan Pál Antal, şi a fost oferit sufletului prietenului şi ajutorului nostru din Germania Otto Kiesel.
Adolph Kolping spunea: „Pentru că omul la tot pasul are nevoie de un tovarăş, este de dorit ca omenirea să devină o comunitate de întrajutorare.”
Comunitatea noastră s-a închegat şi mai mult, şi am început să ne programăm acţiunile noastre locale. După sfânta liturghie participanţii au început să plănuiască împreună lucrările care urmează să se desfăşoare în cadrul Zilelor de voluntariat ce va avea loc în tabăra Ivo între 20-22 septembrie. Şi mai mult, au făcut primii paşi pentru a pregăti locul pentru noul loc de joacă pentru copii.

În Ivó am avut din nou ocazia, prilejul să retrăim sentimentul că ce bine este să fim şi să facem ceva împreună, aşa cum cântăm şi în Cântecul Kolping:

O familie mare, un nume vestit,
La noi orişicine e bine venit.
Să păşim pe drumul cel drept şi cel bun,
Să păşim pe-acelaşi drum.

Suntem Kolping, cerul ne-a dat
Ce contează cu adevărat:
Dragostea lui Dumnezeu şi vrem s-o-mpărtăşim,
Să ajutăm şi să iubim.

Joó Aniella, Familia Kolping Sfânta Cruce, Cristuru Secuiesc.