Astăzi, 5 august, am realizat cel de-al 90-lea transport umanitar către Cernăuți, Ucraina. Este un număr pe care, în primele zile ale războiului, nimeni nu și l-ar fi imaginat.

La începutul conflictului, am făcut ceea ce am considerat firesc: am deschis ușile locatiilor noastre pentru refugiați și am pornit la drum cu primele transporturi umanitare. Erau zile marcate de incertitudine, iar mulți ne spuneau că este prea periculos, că suntem inconștienți … noi am ales să răspundem prin fapte și am pornit la drum. Nu ne-am imaginat atunci că, peste mai bine de patru ani, vom vorbi despre transportul umanitar cu numărul 90.

În această dimineață, colegul nostru, Corneliu Bulai, a ajuns la Cernăuți cu un microbuz încărcat cu alimente neperisabile și materiale de prim ajutor – garouri și bandaje hemostatice compresive, echipamente esențiale pentru intervențiile de urgență. I s-a alăturat și de data aceasta sora Carmen, din cadrul Asociației „Arca Postel”, care a condus un al doilea microbuz încărcat cu alimente pentru Cantina Sociala din Cernăuți.

La prima vedere, orașul pare liniștit. Soarele strălucește la fel de tare, oamenii își văd de treburile lor, iar fotografiile surprind o zi obișnuită de vară. Însă Cernăuțiul, deși nu se află pe linia frontului, continuă să trăiască sub presiunea războiului. O presiune care nu poate fi surprinsă într-o fotografie.

Noi vom continua să răspundem prezent ori de câte ori ni se va cere ajutorul și ori de câte ori vom putea fi de folos. În același timp, ne dorim ca războiul să se încheie cât mai curând și să nu ajungem  să scriem un articol despre transportul umanitar cu numărul 100. Dar până atunci, vom continua să mergem acolo unde este nevoie de noi.