Oul lui Jonathan

Un băiețel, pe nume Jonathan Foerster, s-a născut handicapat fizic și cu un ușor handicap psihic. Părinții săi sufereau mult din cauza aceasta. La vârsta de 12 ani a mers la școală și era într-o clasa cu 15 copii normali. Cu greu a acceptat învățătoarea ca Jonathan sa facă parte din efectivul acestei clase. Ea voia să-l dea la o școală ajutătoare. Aici, cu toata bunăvoința ei, Jonathan nu făcea mai nici un progres. Cu greu putea sa scrie și să vorbească.

A venit primăvara și copiii se bucurau de apropierea sărbătorii Paștelui. Învățătoarea le-a povestit copiilor istoria învierii lui Isus și, pentru a sublinia schimbarea, adică trecerea de la moarte la noua viată, învățătoarea a dat fiecărui copil câte un ou din plastic în care, acasă, să pună ceva care să reprezinte noua viață. A doua zi copiii au readus ouăle, le-a înapoiat învățătoarei și aceasta le-a deschis. În primul ou găsi o floare. „Da, spuse învățătoarea, floarea este luată din natură, este semnul unei noi vieți”. Un copil din spatele clasei a ridicat mâna și a spus: ,,Este oul meu!”. În al doilea ou era un fluture din plastic: ,,Cu toții știm ca dintr-o omidă atât de urâtă ia naștere un fluture așa de minunat”. În următorul ou a găsit o pietricică pe care creștea mușchi de pământ. Al patrulea ou era neobișnuit de ușor. L-a deschis și acesta era gol. ,,Acesta era precis al lui Jonathan”, s-a gândit ea. Probabil că nu a înțeles ce trebuia să facă cu oul. Ce păcat că am uitat să-i spun mamei sale”. Deoarece nu a vrut să-l pună într-o situație jenantă, fără să spună nici un cuvânt, a pus oul deoparte și a întins mâna să ia un altul. Deodată Jonathan s-a anunțat că vrea să spună ceva. ,,Doamna învățătoare, de ce nu vreți să vorbiți despre oul meu?” Încurcată, învățătoarea a răspuns: ,,Dar, Jonathan, oul tău e gol!” El a privit direct în ochii ei și a spus: ,,Da, dar și mormântul lui Isus a fost gol!” Pentru o vreme nimeni nu a scos nici un cuvânt. Când învățătoarea și-a revenit, l-a întrebat pe Jonathan: ,,știi tu de ce mormântul era gol?” ,,Da, a răspuns el, Isus a fost omorât și pus în mormânt. Dar Tatăl său l-a înviat din morți!”

Învățătoarea a fost profund impresionată de răspunsurile copilului. Acest băiat ciudat, care era considerat înapoiat mintal, a înțeles adevărul Învierii mai bine decât toți ceilalți copii.

text preluat din “Să educăm prin pilde și povestioare” – fr. Daniel Ciobanu F.S.C.

 

“El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat” (Isaia 53,4-5)

Aceste cuvinte profetice din Vechiul Testament s-au adeverit în Isus Cristos mântuitorul, fiul lui Dumnezeu. De aceea este mare bucuria noastră, pentru că prin El am fost salvați și vindecați. Cuvinte pline de speranță, care ne pot ajuta, mai ales în perioada aceasta tulbure pe care o traversăm.

Apostolul Paul scria: Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd; dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.(1Corinteni 1,18).

Prin moarte, iar mai apoi prin învierea din morți, Isus ne aduce bucurie în suflete.

Să ne bucurăm și să avem credință statornică în Mântuitor.

Paște Binecuvântat!

 

István Gödri