Solidaritatea Kolping a făcut posibil în ziua de joi, 19 mai și cel de-al zecelea transport către Ucraina. După o pauză de două săptămâni, ne-am deplasat cu aceeași bucurie și încărcați cu lucruri folositoare adunate în trei microbuze: alimente, medicamente, haine, generatoare pentru electricitate, produse medicale primite de la prietenii Kolping Erfurt, din Kolping Ungaria și Kolping România.
Prietenii din Ucraina ne-au solicitat în mod deosebit alimente sub formă de conserve pentru a le trimite soldaților de pe front.
Ne-am bucurat mult pentru că s-a alăturat acestui transport cu un microbuz și multe alimente și Centrul misionar diecezan prin prezența Pr. Florin Sescu.
Nu a fost ușor nici de această dată la graniță, dar parcă așa ca acum nu a fost niciodată: Foarte aglomerat, zeci de kilometri de camioane pe o parte și cealaltă a graniței, foarte multe microbuze și mașini mici și nicio diferențiere pentru transporturile umanitare. Odată ajunși în fața grănicerilor, ne înarmăm mereu cu răbdare pentru că trebuie completate formulare interminabile pentru fiecare microbuz.
Ne-am întrebat mereu, retoric binențeles, și nu găsim răspuns, de ce în timp de criză nu se găsește o metodă mai simplificată de control și un culoar special pentru transporturile umanitare, nici la granița română, nici la granița ucraineană.
În fiecare săptămână, trecem peste aceste inconveniențe și ne concentrăm în primul rând pentru ajutorarea celor care chiar au nevoie de noi.
Importantă este solidaritatea rețelei Kolping din Europa, a partenerilor din dieceza de Iași și bineîțeles important este rolul Kolping Ucraina care are responsabilitatea de a distribui toate lucrurile acolo unde este nevoie: cantina socială, spitale, familiile refugiaților, soldații de pe front.
Situația nu este îmbunătățită în Ucraina. Combustibilul în benzinării este raționalizat, oamenii nu găsesc în magazine ce își doresc, apar informații precum că alocațiile și pensiile nu se mai pot plăti, situație care va accentua suferința socială pentru marea majoritate a familiilor.
Speranța păcii rămâne, ne rugăm mereu pentru acest moment și continuăm neîncetat să ajutăm așa cum putem și cu cât putem.
Corneliu Bulai