În aceste timpuri dificile, (dar care timpuri nu au fost dificile?), Europa aniversează 70 de ani de la primele încercări concrete spre o solidaritate între țările europene, iar noi, fiecare cetățean european, avem responsabilitatea să ne reamintim și să prețuim această mare realizare care a condus la un timp de pace, respect reciproc, acceptarea diversităților, respectarea libertăților în această mare familie europeană.

Din 2007 România face parte din familia Europei ca membru cu drepturi și responsabilități depline și indiferent de încercările extremiste, noi, românii trebuie să fim mândri și să apărăm această apartenență europeană.

Ne aducem aminte că în anii ”50, țările Europei făceau eforturi pentru a înlătura consecinţele dezastruoase ale celui de-al doilea Război Mondial.

Ţările Europei erau determinate să caute modalităţi de a evita un alt război. Au ajuns la concluzia că prin punerea în comun a producţiei de cărbune şi oţel, un eventual război între Franţa şi Germania, rivali istorici, „ar fi nu numai de neconceput, ci şi imposibil din punct de vedere material”.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată de Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxembourg, a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.

„Europa nu va fi construită dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.” Robert Schuman, 1950

Declaraţia rostită la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a rămas înscrisă în istoria construcţiei europene drept „declaraţia Schuman”. Textul prevedea crearea unei Comunităţi a cărbunelui şi oţelului, ai cărei membri urmau să-şi gestioneze împreună aceste două resurse.

În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat „Planul Schuman”, celebru în lumea întreagă, pe care l-a prezentat la data de 9 mai 1950, considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene.

Robert Schuman l-a informat pe Konrad Adenauer despre acest plan; cancelarul german a recunoscut imediat şansa care i se oferea Europei de a trăi în pace şi a acceptat. La scurt timp după aceea, guvernele Italiei, Belgiei, Luxemburgului şi Ţărilor de Jos au reacţionat şi ele pozitiv. Cele şase state au semnat acordul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, la Paris, la 1 aprilie 1951.

Astfel, istoria Uniunii Europene a început printr-o iniţiativă de pace. Textul declarației îl putem găsi aici:

https://www.robert-schuman.eu/en/declaration-of-9-may-1950/ro

Organizaţia Kolping este o organizaţie cu structurată democratică, de aceea se simte de asemeni responsabilă pentru promovarea democraţiei și o obligaţie deosebită faţă de ideea europeană – datorându-i dezvoltarea istorică şi programul. Kolping cooperează intensiv cu Consiliul Europei şi Uniunea Europeană sau Parlamentul European. Din 1974 deţine “Statut Consultativ pe lângă Consiliul Europei” în Strasbourg ca ONG.

Un semn special al acestei cooperări intensive au fost seminariile europene realizate anual, timp de 33 de ani în Strasbourg (la Palais de l’Europe, între anii 1979 – 2011), cu un număr total de 2.500 de participanți din 29 țări europene, grup, din care, începând cu sfârșitul anilor ’90, făceau parte și tineri delegați ai Organizației Kolping România. Aceste seminarii s-au bucurat de sprijinul Consiliului Europei, a Parlamentului European, al Fundației Robert Schumann din Paris și a orașului Strasbourg.  Coordonatorul acestei acțiuni a fost domnul Anton Salesny, care din anii ’70 pănă în zilele noastre este reprezentantul permanent al Organizaiei Kolping Internațional la forurile europene.

https://www.kolpingwerk-europa.net/global/kontakt/europabeauftragter_anton_salesny.html

Conform mottoului „European nu devin prin naștere, ci prin formare și educație”,  Organizația Kolping a transmit mai departe tinerei generații ideea europeană și valorile europene nu numai prin aceste seminarii de la Strasbourg, ci și în cadrul a nenumăratelor workshop-uri și seminarii în toate țările, în care există organizații Kolping, tabere naționale și internaționale de educație civică și promovare a unei culturi politice participative, inclusiv organizare de stagii de practică parlamentară pentru sute de tineri. Toate acestea în speranța, că cei formați vor rămâne multiplicatori ai valorilor europene, din perspectiva creștină : demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului.